alunecă spirtos prin setea celui care îl acceptă
cu virgulele de rigoare în colțul buzelor
cioplește trecuturi
are ochiul sticlos
petrecut prin gânduri ca o foame

dăruiește înjurături tandre curajoșilor care traversează dimineața
cu viața în cap
cu țipetele stinse de așteptare
cu mâinile deschise și zâmbetul atârnat în gol
până în decembrie

eu
nu am locul meu de fugă
stau în picioarele câinelui și adulmec
oameni indescifrabili
care își curăță mirosul gărilor din haine